Origami, arta plierii hârtiei

        

               

      Copiii au transpus fascinaţia lor pentru diverse obiecte în modele din hârtie. Aşa  şi-au făcut propriul lor avion, pe care puteau să-l atingă, să-l lanseze, să-i urmărească zborul. La fel au procedat şi cu alte obiecte,  în dorinţa lor de a cunoşte mai bine cum plutesc bărcile pe apă, de ce nu se scurge apa dintr-un pahar sau  încercând  să  se deghizeze în personaje de poveste, confecţionând coifuri, pelerine sau evantaie din hârtie. Paradoxal, în vremurile noastre, hârtia a devenit materialul cel mai la îndemână pentru ca ei să-şi confecţioneze singuri jucării, imitând modele din natură sau mediul casnic.         

        Aceste pliaje realizate pe o bucată de hârtie, fără foarfece sau lipici sunt născute dintr-o tradiţie milenară, aceea a origami-ului.

        Primul pas în istoria acestei arte l-au făcut chinezii, prin inventarea hârtiei, în jurul anului 200 î.Hr.

        Ajunsă în Japonia prin intermediul schimburilor comerciale şi a călugărilor budişti, hârtia a servit la confecţionarea unor ofrande sub forma unor mici sculpturi din hârtie pliată, oferite în timpul ceremoniilor religioase.

        Denumirea este formată din două cuvinte japoneze: oru, care înseamnă a împături şi kami, care înseamnă hârtie.

        Datorită faptului că la acea epocă hârtia era rară şi scumpă, confecţionarea de origami era rezervată doar familiilor bogate.

        Prima scriere cunoscută despre origami  este publicaţia Hiden Senbazuru Orikata din 1797. Ea explică tehnica realizării ghirlandelor de 1000 de cocori.

        În 1845 este publicată o enciclopedie despre arta şi tradiţiile japoneze, care cuprinde în jur de 40 de modele ilustrate de origami.

 Părintele origami-ului modern este Akira Yoshizawa, care în 1935 a elaborat un set de simboluri şi reguli pentru crearea diagramelor de origami.

         Ambasadorul acestei arte în lume este cocorul .

         Există o legendă care  spune că celui ce va reuşi să împăturească 1000 de cocori i se va îndeplini o dorinţă. Această legendă este foarte vie în Japonia, unde există obiceiul de a se oferi cocori de hârtie celor bolnavi, ca expresie a dorinţei ca acestia să se vindece mai curând.

        Această reprezentare a devenit simbolul păcii după cel de al Doilea Război Mondial. Povestea sa este legată de cea a unei feţiţe japoneze din Hiroshima, Sadako Sasaki.

        În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, la 6 august 1945,  o bombă atomică a fost lansată asupra oraşului japonez Hiroshima, iar fetiţa a fost expusă radiaţiior atomice. Ea a supravieţuit bombardamentului, dar s-a îmbolnăvit de leucemie. Auzind legenda cocorilor, ea a hotărât să împăturească 1000 de cocori pentru a se însănătoşi. Din nefericire, a  ajuns să realizeze doar 644 de cocori şi a murit. Colegii săi de clasă au pliat  restul de cocori iar ea a fost înmormântată cu ghirlanda de 1000 de cocori.

        În fiecare an, copiii din lumea întreagă confecţionează cocori de hârtie şi îi trimit la Hiroshima. Aceştia sunt aşezaţi în jurul statuii ce o reprezintă pe Sadako, ţinând în mână un cocor se aur care-şi ia zborul. Datorită ei, cocorul de hârtie a devenit un simbol al păcii.

        Pe piedestalul statuii se află următoarea inscripţie: ”Acesta este strigătul nostru/Aceasta este rugăciunea noastră/Pentru construirea păcii în lume.”

        Înainte de moarte, Sadako a scris un haiku care este reluat în Declaraţia Universală a Drepturilor Copiilor:

        „ Eu am scris pace pe aripile tale şi tu vei zbura prin lume pentru ca niciodată copiii să nu mai moară aşa”,

        Învăţarea matematicii cu ajutorul tehnicii de împăturire a hârtiei este introdusă  în Germania, Japonia şi Franţa din secolul al XIX-lea. Profesorii de maematică au observat uşurinţa înţelegerii de către elevi a formelor şi figurilor geometrice, atunci când explicaţia teoretică este unită cu un experiment practic, prin care copiii sunt puşi să creeze ei înşisi anumite obiecte matematice ( prisme,cuburi etc…)

        Tehnica împăturirii hârtiei  este însuşită  azi şi de ingineri, desenatori industriali şi matematicieni care se folosesc de ea pentru a inventa noi obiecte sau pentru a le îmbunătăţi pe unele deja existente. Cel mai simplu exemplu de obiect conceput plecându-se de la origami este airbag-ul.  Pliajele panourilor solare de pe sateliţi sunt realizate în teorie de origamişti şi apoi reproduse cu materiale veritabile.

        Pentru origami se poate folosi o mare varietate de hârtie. Origamistul alege hârtia în funcţie de supleţe, menţinera pliurilor, greutate şi cost. Orice suport neted poate fi folosit pentru origami: foiţă de aluminiu, hârie de ambalaj, bancnote de hârtie, bilete de bancă, tichete de metrou, hârtie de ziar etc…

        Diagramele sunt pentru origamist ceea ce partitura este pentru muzician. Ele permit obţinerea unui model, graţie descrierii precise a succesiunii pliurilor. Există diverse simboluri care indică sensurile de împăturire a hârtiei, precum împăturirea în vale, împăturirea în munte sau plierea împotriva îndoiturii.

       Cel mai prolific artist japonez de origami al secolului al XX-lea este Akira Yoshizawa. De-a lungul timpului, el a creat nenumărate modele inspirându-se din viaţa de zi cu zi, iar împreună cu americanul Sam Randlet sunt creatorii sistemului de învăţare a artei origami.

        Există mai multe feluri de origami:  cele clasice, create dintr-o singură foaie de hârtie, cele modulare, care constau din mai multe mini-origami asamblate împreună sau cele din hârtie umezită, care permit artiştilor realizarea de forme noi şi complexe.

 Aici puteţi vedea galeriile unor artişti:  http://www.langorigami.com/art/creasepatterns/creasepatterns_gallery.php 

                http://ericjoisel.com/