Calul lui Nastratin Hogea

            Aţi auzit de Nastratin Hogea ? Anecdotele  sale au făcut înconjurul lumii, din Iran până în Maroc, din China până în Turcia şi mult, mult mai departe. 

      Uneori idiot, alteori înţelept, mereu amuzant, el ne face dacă nu să râdem cu gura până la urechi, cel puţin să zâmbim de naivitatea sa înşelătoare care scoate la iveală aroganţa, orgoliul, vanitatea şi prostia celor puternici şi bogaţi.  Iată un exemplu:

http://commons.wikimedia.org

           Lumina zilei îl trezeşte pe Nastratin. Merge pe terasa casei sale pentru a vedea cum e vremea: e frumos, un timp numai bun ca să meargă la ţară.

        Nastratin se întreabă încotro s-o apuce...când zăreşte un cal.

        „Ce face calul acesta aici, se întreabă Hogea, oare nu are stăpân?”

        Hogea se apropie, îl admiră şi îşi continuă drumul. Nu scoate un cuvânt, nu face nici un gest şi totuşi calul îl urmează ca şi cum l-ar cunoaşte.

        „Nu, îi spune Hogea, pleacă de aici !”

        Calul  însă nu pare a înţelege.

        „Nu ! Nu trebuie să mă urmezi. Rămâi unde eşti !”

        Degeaba. Calul îl urmăreşte în continuare.

       „De ce nu înţelegi? Nu vreau să am necazuri cu stăpânul tău. Rămâi acolo !”

        Şi Hogea pleacă în fugă şi se ascunde după un copac. Calul trece fără să-l vadă, dar câteva minute mai târziu apare din nou.

        „Pentru Allah! Ce-i de făcut ?” se întreabă Hogea.

        „Stai aşa ! Dacă nu are stăpân, pot să-l iau cu mine în oraş.”

        Şi iată-l pe Hogea întorcându-se în oraş, călare pe cal, încântat de această  frumoasă întâmplare.

        Ajungând la porţile oraşului, descalecă şi se întoarce spre cal:

        „Aşteaptă aici,” explică el calului. „Mă duc să văd ce e de făcut.”

        Dar cum pune piciorul în postul de poliţie, iată şi  calul în urma lui.

        Ofiţerul de serviciu îi face semn să se apropie şi-l avertizează pe şeful poliţiei,  care ascultă cu atenţie povestea lui. Când Hogea îşi  termină povestea, şeful poliţiei spuse:

        „Bine ! Vom păstra acest cal timp de o lună. Dacă în acest timp nimeni nu-l va reclama, va fi al tău.”

        Hogea a lăsat calul, dar timp de o lună nu s-a gândit decât la el. Cînd termenul s-a împlinit, s-a prezentat încrezător la poliţie.

        „Nu, nimeni nu a venit să ceară acest animal, i-a spus ofiţerul.  El va fi al tău de îndată ce vei plăti cheltuielile pe care le-am făcut cu hrana lui. Iată ce datorezi.”

        Hogea luă hârtia pe care i-a întins-o ofiţerul şi plăti suma cerută. Când colo, ce să vezi ? În locul magnificului cal pe care-l aştepta, ofiţerul îi aduse un ...măgar ! Un măgar încăpăţânat care nu vroia să facă nici măcar un pas !

        Hogea înţelese că ofiţerii şi-au bătut joc de el. Dar tristeţea lui se transformă în furie în ziua în care îl văzu pe şeful poliţiei călare pe calul lui.

        Destul ! Paharul se umpluse. Trebuia să se răzbune !

        Şi toţi cei care-l cunoşteau pe Hogea ştiau că acesta nu ducea lipsă de idei.

         Iată că într-o zi, un zvon se răspândi prin piaţă. Se pare că Cerul îl înzestrase pe şeful poliţiei cu o putere minunată: el avea puterea de a transforma caii în măgari şi invers.

        „Duceţi-vă iute măgarul la postul de poliţie şi  vă veţi întoarce cu un cal!” le spunea Hogea ţăranilor.

        În câteva ore, piaţa era plină de măgari care făceau o gălăgie îngrozitoare. Ce se întâmpla oare?

        „Dă-ne un cal, dă-ne un cal !” strigau ţăranii încurajaţi de Hogea. Şeful poliţiei nu înţelegea nimic şi nu ştia ce să facă. Nu se vorbea decât despre asta în oraş şi nimeni nu a fost surprins să afle că Sultanul însuşi va judeca pricina.

        „Hogea ne-a spus ce putere minunată are şeful poliţiei,”spuneau ţăranii.

        „E adevărat,” recunoscu Hogea. Şi povesti cum, cu onestitate, a adus la postul de poliţie un cal fără stăpân, cum a plătit pentru hrana acestuia şi cum, o lună mai târziu, calul a devenit măgar, un măgar care nu vroia nici măcar să se clintească din loc.

        Hogea îl imploră pe Sultan să-l cheme pe şeful poliţiei, pe care îl acuză:

        „M-a făcut să plătesc foarte scump hrana unui cal. Iată dovada,” spuse Hogea, întinzând Sultanului hârtia dată de ofiţer.

        „E adevărat ?”întrebă Sultanul sever.

        „Nu, mărite ! Acest om minte! Nu a avut niciodată un cal !” afirmă şeful poliţiei.

        Dar în acel moment, calul apăru şi se îndreptă direct spre Hogea, ca şi cum l-ar fi cunoscut dintotdeauna.

        Nu s-a aflat vreodată dacă şeful poliţiei a fost pedepsit pentru fapta sa. Dar Hogea şi-a recăpătat calul pe care fără îndoială că Cerul   i-l trimisese.

                                             poveste orientală

       O fişă de prezentare a personajului pe http://bibliocat.eklablog.com/nastratin-hogea-fisa-personaj
          Dacă doriţi să-l ascultaţi pe Florian Pittiş recitând o poezie  de Anton Pann despre acest personaj legendar, accesaţi acest link:http://www.youtube.com/

      Iar aici, puteţi urmări o dramatizare radiofonică a minunatelor peripeţii ale acestuia:http://www.youtube.com/