Iepurele cu coarne

        Răsfoind prin bibliotecă am găsit o "Culegere de fabule" publicată în 1905. 
       Cartea are 150 de pagini de format mic şi cuprinde fabule ale unor autori români ca Alexandru Donici, Gheorghe Asachi, I.Heliade Rădulescu, C. Bălăcescu,G. Creţeanu şi Anton Pann. M-am oprit la o fabulă scrisă de G. Creţeanu,  poet  şi fabulist bucureştean care a trăit între anii 1829-1887.
      Fabula de mai jos este, probabil, o adaptare a fabulei "Urechile iepurelui" scrisă de fabulistul francez Jean de la Fontaine, al cărei text îl găsiţi aici.

    Ursul ce domnia'n pădure,

    Umblând noaptea după mure,

    De un corn fu înţepat.

    A doua zi decretează

    Orice animal cornorat,

    Ţapi şi capre, cerbi şi ciute

    L' acel ordin pleacă iute

    Altă patrie-a căta.

   Iepure, cetind decretul,

    Îşi făcea şi el pachetul

    Gata a se depărta.

    "Stăi pe loc ! vulpea îi zise,

    Tu n' ai coarne: cele scrise

    Pe noi  doi nu ne privesc".

    -"Când pe-o simplă neghiobie

    Toţi cornaţii se proscrie,

    Zău mă tem, mă îngrijesc

    Că despotica putere

    Să nu fie de părere

    C' ale mele lungi urechi

   Sunt chiar coarne răsturnate;

   Sofismele-s uzitate

   De tiranii noi şi vechi".