O
frântură din înţelepciunea budistă. O poveste despre umilire, încurajare, încredere şi neîncredere, cu
un echivalent sugestiv în înţelepciunea populară românească. Se spune că “vorba
dulce, mult aduce”, un adevăr care se verifică şi aici.
Un om avea un bou negru de o forţă
extraordinară. Vecinul său, care avea de asemenea unul foarte puternic, iubea
pariurile. Într-o zi, în timpul unui bâlci, în faţa mulţimii adunate, acesta îşi puse boul să tragă un car încărcat cu o greutate uriaşă. Apoi
strigă:
- Dacă există un alt bou capabil să
tragă carul, voi plăti stăpânului său 100 de monede de aur!
Proprietarul boului negru, cunoscând forţa animalului său, acceptă
întrecerea. Îşi înjugă animalul şi începu să-i strige:
- Hai, trage ! Trage, trântorule ! Ce
aştepţi, vită îngălată, trage odată !
Deşi se forţa şi asuda, boul negru nu
reuşi să tragă încărcătura, iar omul pierdu banii.
Puţin mai târziu, încurajat, vecinul
repetă pariul.
- De data aceasta, spuse el, ofer 1000
de monede de aur!
- Acceptă provocarea, căci eu voi
câştiga această sumă pentru tine! îi spuse boul negru stăpânului său.
- Cum îndrăzneşti tu, spuse stăpânul,
tu care m-ai făcut deja să pierd o dată ?
Dar boul îi răspunse:
- M-ai insultat şi m-ai umilit în
faţa unei mulţimi numeroase, iar asta m-a făcut să-mi pierd încrederea în mine.
Dar dacă mă vei încuraja, vei vedea de ce sunt capabil.
Atunci stăpânul îşi perie boul şi îi
împodobi coarnele cu o coroană de flori. Şi în timp ce îl înjuga, îl potopea cu mii de încurajări:
- Poartă-mi noroc, frumosule! Ştiu
că tu eşti cel mai puternic ! Trage, prietene, trage acest car ca pe un balot
de paie !
Şi spre mirarea tuturor, boul negru a urcat
uriaşa încărcătură până în vârful dealului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu