sâmbătă, 8 septembrie 2012

Câinele şi mielul



             Odată, un câine paznic la o stână  de capre fiind, aude un miel behăind.
            - Ce cauţi aici, micuţule ? Oile pasc colo, pe deal. Cu siguranţă acolo se află şi mama ta !
            Mielul priveşte spre câine şi spune :
            - Îţi mulţumesc pentru grijă, bunule paznic, dar eu nu o caut pe aceea care m-a zămislit. Nu îmi este mamă cea care poartă în pântece o sarcină de care n-are habar şi scapă de ea când vine sorocul de fătare, fără să-i pese de soarta pruncului său. Eu mamă îi spun celei care le fură iezilor lăpticul, ca din partea acestora să îmi facă şi mie parte. Şi aceea se află aici.
            -  Şi totuşi, nu poţi să nu o preferi pe cea care ştii că te-a adus pe lume  şi care este aidoma ţie, vorbind acelaşi grai !
            - Câtuşi de puţin ! Căci ea nu avea habar de sunt alb sau negru şi nici nu-i păsa de asta. La zămislirea mea ea n-a avut nici grijă, nici habar. De ce să o prefer aceleia care m-a luat de milă şi m-a crescut cu atâta grijă de parcă aş fi fost chiar de ea născut ? Rudenia nu legea firii o hotărăşte, ci dărnicia, bunătatea şi iubirea !

                     după o fabulă de Fedru

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu