Povestea oglinzii

     

        În urmă cu multă vreme, locuitorii din satele Coreei nu ştiau de existenţa oglinzilor. Dar la Seul ele existau.

        Un bogat negustor de la ţară a mers într-o zi la Seul cu nişte afaceri şi a cumpărat o oglindă. A aşezat-o pe fundul unei lăzi şi a dus-o acasă. Dar aici, n-a spus nimănui: nici soţiei, nici mamei, nici tatălui, nici fiului.

Când avea puţin timp liber, deschidea în secret lada şi se privea în oglindă, iar asta îi plăcea nespus.

        Soţia sa observă aceste vizite pe ascuns ale soţului său. Şi dori să ştie ce ascunde acesta în lada încuiată. Profitând de lipsa lui, ea deschise capacul lăzii şi privi în interior. Dinăuntrul acesteia, o frumoasă femeie o privea în ochi. Soţia negustorului începu să plângă.

        - Soţul meu  şi-a  adus o altă soţie de la Seul, iar pe mine mă va alunga...

        Mama negustorului auzi aceste văicăreli şi alergă să afle care este cauza lor. Nora sa îi arătă descoperirea şi îşi aruncă şi ea privirea în interiorul lăzii. Iar aceasta văzu la rândul ei ...o bătrânică . Imediat, începu să plângă alături de nora sa.

        - Zeii ţi-au luat minţile ! Eu trebuie să plâng ! Fiul meu şi - a adus de la Seul o mamă nouă !

        Şi cele două femei începură să strige şi să se tânguiască atât de tare, încât atraseră atenţia tatălui negustorului.

        Vorbind amândouă odată, ele îi povestiră  bătrânului necazurile lor: una spunea că  fiul său şi-a adus o altă soţie de la Seul, cealaltă spunea că este vorba de o altă mamă. Amândouă arătau spre ladă. Bătrânul ridică capacul, privi înăuntru şi începu să urle.

        - Aveţi amândouă ochii în ceafă ! Nu este nici o soţie şi nici o mamă, ci un alt tată !

        Şi se alătură plânsetelor celor două femei.

        Fiul negustorului, un ştrengar fără pereche care tocmai împlinise şapte ani, auzi hărmălaia. Şi abandonă urmărirea unui câine şi intră în fugă în camera din care veneau plânsetele. Într-o mână avea o piatră, iar în cealaltă, o acadea.

        Mamă, bunică şi bunic toţi plângeau în cor, arătându-i lada. Micuţul privi înăuntru. Se găsi faţă în faţă cu un băiat care avea o acadea în mână.

        - Pungaşule, strigă el, mi-ai furat bomboana ! Ţine asta !

         Şi aruncă piatra cu toată puterea spre fundul lăzii. 

        În acest fel negustorul fu lipsit de preţioasa sa oglindă. Şi asta numai din cauză că ascunsese obiectul de familia sa, vrând să se bucure singur de comoara sa.

                       

                                                        poveste coreeană