Gu dong

                  

                                       

            Se povesteşte că de mult,  creştea pe malurile unui lac o pădurice de tărtăcuţe. Şi acolo, sub o rădăcină, îşi făcuse culcuş o iepuroaică ce avea şase iepuraşi.

        Într-o zi, cînd mama iepuroaică plecase după hrană, o tărtăcuţă coaptă a căzut în apa lacului, scoţând un sunet, „gu dong”, ce i-a speriat teribil pe iepuraşi. Aceştia au rupt-o la fugă, cât i-au ţinut picioarele.

        Şi iată că în drumul lor se întâlnesc cu o vulpe.

        - Unde fugiţi aşa? i-a întrebat vulpea.

        -Vine „Gu dong”, au răspuns iepuraşii în cor.

        Vulpea, înspăimântată, a rupt-o şi ea la fugă. Şi  numai ce iese în calea lor o maimuţă.

        - Unde fugiţi aşa ? a întrebat maimuţa.

        -Vine „Gu dong”, a răspuns vulpea.

        Şi maimuţa a rupt-o şi ea la fugă.

        Şi tot aşa, unele după altele, toate animalele pădurii au luat-o la fugă: cerbi cu coarne semeţe, mistreţi cu privire furioasă, rinoceri greoi, elefanţi cu fildeşi încovoiaţi, ursuleţi Panda, pantere acrobate, tigri fioroşi, lei mândri, toţi cuprinşi de o spaimă nemăsurată…

        La umbra unui copac se odihnea un leu bătrân.

        - Unde fugiţi aşa, întrebă leul, de parcă n-aţi avea gheare să zgâriaţi şi dinţi să muşcaţi?

        - Vine „Gu dong”, răspunse un leu tânăr.

        - Cine este „Gu dong”, că n-am mai auzit de el până acum? a întrebat leul cel bătrân.

        - Nici noi nu l-am văzut, au răspuns fugarii într-un glas.

        - Ce înseamnă asta? le-a strigat atunci leul cel bătrân. Cine v-a spus că vine „Gu dong”­?

        - Tigrul ! spuseră leii cei tineri.

        - Pantera ! spuse în acelaşi timp tigrul.

        - Urşii panda ! spuse pantera.

        Şi tot aşa, urşii au dat vina pe elefanţi, elefanţii pe rinoceri, rinocerii pe mistreţi, mistreţii pe cerbi, cerbii pe maimuţă, maimuţa pe vulpe, vulpea pe iepuraşi…

        - Noi, iepuraşii, am auzit cu urechile noastre glasul fioros al lui „Gu dong”, au zis aceştia printre lacrimi.

        Şi toţi s-au îndreptat spre lac, cu leul cel bătrân în frunte.

        - Unde-i „Gu dong” cel fioros? a întrebat leul.

        - Era aici, au zis iepuraşii.

        Dar nici nu şi-au terminat bine vorba, că din nou se desprinse de pe creangă o tărtăcuţă,  care căzu cu zgomot în apa lacului.

        - Vedeţi ? le-a spus atunci leul cel bătrân. Unde nu-i cap, vai de picioare! O biată tărtăcuţă v-a pus pe fugă, de era să vă daţi duhul !

        Şi toată pădurea a răsuflat uşurată.

                                                                          poveste populară tibetană