Prinţul pepenilor

          

        Demult, într-o ţară îndepărtată, trăia un rege puternic. Acest rege avea un fiu pe nume An-Tiêm, vrednic şi sincer, dar atât de sincer încât reuşise să-şi atragă duşmănia tuturor dregătorilor tatălui său, cărora le spunea fără menajamente, când şi de ce au greşit faţă de ţară şi faţă de regele ei.

        Pe măsură ce tânărul creştea, duşmănia acestora devenea tot mai puternică, aşa  încât urziră un plan menit să-l îndepărteze pe prinţ  din inima tatălui său  şi din regat. O pânză de calomnii se ţesu  în jurul acestuia, iar după un timp, planul dregătorilor a dat roade:  regele, convins de adevărul vorbelor dregătorilor săi, îşi alungă unicul fiu de la palat , condamnându-l la exil pe o insulă pustie.

        Aşa că tânărul prinţ fu îmbarcat pe o corabie împreună cu frumoasa sa soţie şi după un drum lung cei doi fură  debarcaţi pe o insulă îndepărtată. Nu le-au fost lăsate decât nişte unelte vechi şi puţină mâncare.

        Tinerii erau trişti, gândindu-se la viitorul lor, dar nu s-au lăsat pradă disperării.

        Din crengi şi frunze  şi-au încropit un adăpost destul de bun, apoi au inspectat insula şi au descoperit o sursă de apă dulce. Cînd  puţinele provizii s-au terminat, prinţul a început să pescuiască cu ajutorul unei lănci.

        Timpul trecea, iar tinerii s-au obişnuit cu noua lor viaţă. Nu era nici un alt suflet pe acea insulă, cu excepţia unei păsări care plana din când în când deasupra capetelor lor.

        Într-o zi, pasărea scăpă din cioc cîteva seminţe. Prinţul le luă imediat şi le plantă în faţa casei, udându-le regulat. După o vreme, nişte firicele verzi străpunseră pământul. Zi după zi, firele se răsuceau şi se întindeau pe pământ, devenind din ce în ce mai viguroase. Pe aceste tulpini creşteau frunze mari şi aspre şi nişte flori galbene, o pată veselă de culoare în pustietatea aceea. Apoi florile au legat fruct, un fruct cu coaja groasă şi lucioasă, de un verde închis. Fructele au tot crescut, până când tulpinile s-au uscat şi atunci prinţul a luat unul şi l-a tăiat, dând la iveală miezul roşu, dulce şi zemos al fructului, în care  erau aliniate două şiruri de seminţe negre. 

        Într-o zi, pe insulă  a venit un negustor. Prinţul şi prinţesa l-au primit bucuroşi, dornici să afle veşti din ţara lor. La masă l-au invitat pe oaspetele lor să guste din fructul cultivat de ei. La început, negustorul a refuzat, dar când a văzut cu ce plăcere îl mănâncă gazdele, le-a urmat timid exemplul. Gustul dulce şi răcoritor al fructului necunoscut l-a încântat atât de mult încât şi-a umplut corabia cu astfel de fructe şi întorcându-se acasă s-a dus direct la palat, dorind să ofere regelui acest minunat dar al naturii.

        Regele, încântat, a dorit să ştie unde creşte acel fruct savuros, iar negustorul i-a povestit despre întâlnirea sa cu cei doi tineri curajoşi de pe insulă.

        Regele şi-a dat seama că tinerii despre care vorbea negustorul erau chiar fiul şi nora sa, pe care îi alungase din ţară pe nedrept, gest  pe care îl regreta  nespus de mult. Acum ştia că fiul său nu-i greşise cu nimic, ci fusese victima unui complot pus la cale de dregători necinstiţi. De cîţiva ani trimisese corăbiile în lumea largă să găsească insula pe care îşi abandonase copilul, dar toţi corăbierii dăduseră greş. Şi atunci îi promise negustorului o răsplată pe măsură, dacă se va întoarce pe acea insulă pentru a-i aduce acasă pe cei doi tineri.

        A fost mare sărbătoare la palat în ziua întoarcerii prinţului şi prinţesei.

        Nu se mai ştie unde se afla insula cu pepeni, dar ţara prinţului An-Tiêm se numeşte azi Viêt-Nam.

                                                legendă vietnameză

       Pentru imagini din Vietnam, accesaţi: http://www.terragalleria.com/vietnam
http://julien.mammouth.free.fr/vietnam/vietnam_menu.html
http://www.vietnamautrement.com

          Pentru informaţii despre Vietnam, accesaţi acest link:http://vietnam.ro/?p=25