LA MULŢI ANI !

Fulgi de nea şi steluţe

Aşteptându-l pe Moş Crăciun, copiii s-au jucat pe calculator cu propriile fotografii şi le-au decupat în forme asortate acestei perioade.

Oul de aur

                     

            O poveste din Panchatantra, care ne demonstrează că prostia este cauza tuturor nenorocirilor.O variantă a  a acestei poveşti moralizatoare o întâlnim la Esop (Găina cu ouă de aur - o găsiţi în articolele din luna iunie).

            A fost odată un fermier leneş şi sărac pe nume Bansi. Nevasta sa l-a rugat să meargă la muncă într-un alt sat, ca să câştige nişte bani, pentru a avea un trai mai bun, dar n-a ascultat-o. Curând au rămas fără nici un ban.

            Într-o zi  acesta a mers în junglă ca să taie nişte copaci. Acolo a găsit o gâscă rănită, pe care a adus-o acasă  şi a îngrijit-o cu toată atenţia. Gâsca a fost atât de mulţumită încât s-a gândit să-l răsplătească pe fermier într-un fel.

            Aşa că într-o dimineaţă gâsca a făcut un ou. Dar acesta nu era un ou obişnuit, ci unul cu totul  şi cu totul de aur. Când Bansi a venit să hrănească gâsca, a văzut oul de aur şi şi-a strigat bucuros nevasta.

            Bansi merse apoi la piaţă, vându oul şi cumpără lucruri pentru familia sa. Gâsca începu să facă un ou în fiecare zi, iar curând familia fermierului deveni foarte bogată.

            Într-o zi, o ideee ticăloasă îi trecu prin minte lui Bansi: de ce să aştepte să primească un ou pe zi, când ar putea să taie gâsca şi să capete totul deodată, devenind bogat într-o singură zi?

            Aşa că omorî gâsca şi-i despică burta. Dar nu găsi nici un ou înăuntru. Din cauza lăcomiei îşi pierduse gâsca magică şi ouăle de aur ale acesteia.

      

sursa imaginii: http://www.picgifs.com/clip-art/farm/geese/clip-art-geese-069461.jpg

Te uită cum ninge decembre...

Zmeul

      Pentru săptămâna aceasta, o  adaptare a unei fabule de Ivan Andreevici Krîlov (1769-1844), o frumoasă pledoarie despre libertate.

          Din înaltul cerului, un zmeu râdea de un fluturaş:

          - Se spune că eu îţi semăn, dar uite ce sus zbor eu, în timp ce tu stai mereu aproape de pământ. Din înălţimea cerului, unde  mă aflu eu, tu arăţi ca un punct minuscul. Sunt sigur că eşti invidios pe zborul meu semeţ şi că visezi să fii în locul meu !

          - Invidios ? Nici vorbă, spuse fluturele. E adevărat că eu nu zbor atât de sus, dar zbor unde vreau. Nu sunt ca tine, legat de o sfoară, la dispoziţia unui stăpân care te ghidează. Aşa o viaţă, prietene, nu este nici pe departe  fericită. Dumnezeu să mă ferească de şnurul tău !

sursa imaginii:http://openclipart.org

Pescăruşul râzător

Aspect

Pasăre acvatică elegantă, cu penaj alb, cu spatele şi aripile gri-argintii. Extremităţile aripilor sunt brun închis sau negru.  În timpul iernii, capul  este alb cu două dungi negre difuze care traversează calota. În timpul sezonului nupţial (primăvara şi vara) poartă însă pe cap un capişon brun închis sau negru.

Are o lungime de circa 38 cm, greutatea – în jur de 300 gr, iar anvergura aripilor de 1 m.  Ciocul este scurt şi încovoiat, roşu cu o pată neagră pe vârf, picioarele sunt  roşiatice, iar ochii sunt închişi.  Numele se datorează sunetelor pe care le scoate, care dau impresia că râde.

Habitat

Pescăruşul râzător este întâlnit pe întregul continent european şi pe cel asiatic, din Islanda până în Mongolia. De asemenea, îl întâlnim în America de Nord. Trăiesc deci în zonele temperate şi reci, pe mare sau pe fluviile mai mari în apropiere de coastă. Se strâng în grupuri pentru a pleca în căutarea hranei. Are o mare putere de adaptabilitate şi nu se teme să coabiteze cu omul, aşa că s-a instalat şi în oraşe. Pescăruşul râzător este o specie în continuă expansiune, colonizând încet-încet noi ţări aflate în zona temperată a globului.

Hrană

 Este omnivor, hrana lui fiind foarte variată: peşti de mici dimensiuni sau  peşti bolnavi, nevertebrate marine, insecte acvatice sau terestre, râme,  şoareci, dar şi seminţe, fructe şi deşeuri menajere. Sunt deci un fel de „sanitari” ai ecosistemului. Se poate hrăni şi din zbor.

Cuibărit

Cuibăreşte în grupuri mici sau în colonii mari, de până la 1000 de cupluri, în locuri mlăştinoase, de-a lungul cursurilor de apă sau chiar pe câmp.  Cuiburile se află la o distanţă de aproximativ 5 m unul de altul.

Femela depune la sfârşitul lui aprilie sau începutul lui mai 2-3 ouă de culoare brun-verzuie pe care le cloceşte 22-26 de zile. Puii rămân în cuib  o săptămână, apoi prind curaj şi îl părăsesc, rămânând însă în apropierea acestuia până la 32-35 de zile. Abia atunci părăsesc cuibul definitiv. Maturitatea sexuală o ating  la vârsta de doi ani.

      Galerie  foto:

                 http://www.jbnature.com/oiseaux/larides/mouetterieuse

       Origami: 

                 http://www.chine-culture.com/origami/ciel-mouette.php