Doi tigri îşi
disputau o bucată mare de brânză. Fiecare spunea că îi aparţine deoarece o
văzuse primul. Erau pe punctul
de a se bate. Deja ghearele lor ascuţite
străluceau în soare. Moartea aştepta răbdătoare ca unul din ei să cadă, când,
dintr-o dată, o vulpe sosi la locul luptei. Imediat, tigrii se întoarseră spre
vizitatorul neaşteptat şi-i cerură să tranşeze diferendul.
„Vulpe dragă, putem oare să facem apel la marea ta înţelepciune ?
Dezleagă pricina noastră şi noi ne vom
supune judecăţii tale, indiferent care va fi aceasta !”
După ce i-au explicat vulpii
îndelung motivul disputei, aceasta din urmă, cu un aer înţelept, declară:
„O, voi, cei mai
rapizi prădători ai junglei, vă mulţumesc pentru încrederea acordată. Să fiţi
siguri că veţi avea parte de cea mai dreaptă judecată.”
Vulpea se aşeză în faţa celor doi
tigri şi dezbaterile începură. După verificarea faptelor şi ascultarea
argumentelor ambelor părţi ,se adresă acestora astfel:
„O, măreţi tigri, am ascultat cauza
voastră şi vă asigur că pot fi spuse multe lucruri de fiecare parte. Cu
toate acestea, mi s-ar părea drept să
tăiaţi această bucată în două părţi egale şi să vă luaţi fiecare dintre voi câte o bucată.”
Tigrii s-au privit unul pe altul şi
apoi au spus:
„ Vulpe înţeleaptă, hotărârea ta este
cu adevărat dreaptă şi o vom accepta !”
Dar vulpea, cum fiecare ştie, este foarte
vicleană, aşa că-şi continuă discursul:
"Şi pentru a ajunge la cel mai
corect rezultat, voi împărţi eu însămi brânza în două părţi egale, pe care vi le voi
da, ca să nu începeţi să vă bateţi din nou. Aduceţi-mi un cântar şi un cuţit
ascuţit.”
Tigrii gândiră că era o idee bună să
lase vulpea să împartă bucata de brânză, aşa că aduseră un cântar şi un cuţit
de bucătărie bine ascuţit.
Cu ajutorul cuţitului, vulpea tăie
brânza în două părţi. Apoi puse fiecare bucată pe un taler al cântarului şi
constată că unul din talere nu era la aceeaşi înălţime cu celălalt.
„Mmm !”, spuse vulpea, „mi se pare
că cele două jumătăţi nu sunt tocmai egale”. Luă bucata cea mai grea şi tăie o
felie încercând să o aducă la mărimea celelilalte. Mâncă felia tăiată şi puse
din nou bucăţile pe talerele cântarului.
Privi din nou talerele. Bucata din
care tăiase felia era acum mai uşoară decât cealaltă. Vulpea clătină din cap şi
spuse: „Of ! Tot nu e bine. Bucăţile nu par a fi egale.”. Tigrii fură de acord cu
această observaţie. Vulpea luă bucata cea mai grea şi mai tăie o felie, în
dorinţa de a le egaliza. Mâncă felia tăiată şi puse din nou bucăţile pe cântar.
Lucrurile au continuat aşa timp de o
oră. Încetul cu încetul, vulpea a mâncat
feliile tăiate din bucata de brânză mai grea. Când bucăţile de brânză au
devenit minuscule, tigrii s-au privit stupefiaţi. Se angajaseră să respecte
hotărârea vulpii, nimic de zis, dar asta nu-i împiedica să se gândească la capcana în care au căzut.
Nu rămăsese decât o singură
minusculă bucăţică de brânză pe unul din talerele cântarului. Vicleana vulpe o
puse în gură şi aruncă departe cântarul şi cuţitul înainte de a dispărea în
pădure.
Cei doi tigri îşi dăduseră seama puţin cam târziu că au
fost păcăliţi . Fuseseră aşa de proşti să se certe pe o bucată
de brânză, când ar fi putut să şi-o împartă prieteneşte.
poveste indiană
poveste indiană
sursa imaginii: http://www.dailyclipart.net
