Aşteptând Anul Nou

 

                                                           LA MULŢI ANI!

Hoţul care vroia să coboare pe o rază de lună

           

În tradiţia populară se spune:"Prinde hoţul când îţi vine, că te prinde el pe tine". Pentru astăzi, o povestioară amuzantă despre un hoţ care crede că tot ce zboară se mănâncă.

Un hoţ vroia să dea lovitura unui burghez din oraşul său, un om foarte bogat. Pentru a-şi aduce planul la îndeplinire, se urcă pe acoperiş şi aşteptă momentul în care toţi ai casei ar fi adormit, pentru a se putea strecura fără grijă în casă. Dar stăpânul casei, care doar moţăia, îl zări la lumina lunii. Şi cum era suficient de viclean, se hotărî să-i dea o lecţie.

      -Ascultă, îi spuse el în şoaptă soţiei, întreabă-mă prin ce mijloc mi-am dobândit averea. Eu am să fac nazuri şi nu voi vrea să-ţi spun; dar tu să insişti şi să nu mă laşi să mă odihnesc până n-am să-ţi dezvălui secretul. Ai însă grijă să vorbeşti cât de tare poţi.

      Femeia, fără a se întreba ce pune la cale soţul său, îi puse întrebarea cerută. El îi răspunse pe un ton misterios că acesta era secretul lui şi că nu trebuie să o intereseze pe ea cum şi-a dobândit el averea. Dar ea  îi puse din nou întrebarea, aşa cum o sfătuise. El, se prefăcea mereu rezervat. Ea îl presă însă aşa de tare, că aparent el cedă rugăminţilor ei şi îi dezvălui secretul: îi spuse că a fost hoţ şi că a dat peste el un noroc foarte mare.

      - Cum, domnule, aţi fost hoţ şi nu aţi fost niciodată prins?

      - Asta pentru că am avut un profesor abil, un profesor cum nu a mai existat pe lumea asta. Nu fura decât noaptea, dar cu ajutorul unor cuvinte magice, al căror secret nu-l ştia decât el, era sigur că poate fura fără a risca să fie prins. Vroia să intre într-un anumit loc?Nimic mai uşor! Nu făcea altceva decât să pronunţe de şapte ori în faţa lunii cuvântul misterios şi o rază a acestui astru se desprindea, el se urca pe ea şi dintr-o dată se trezea pe acoperiş, pentru că intra mereu numai pe acoperiş. Vroia să coboare? Repeta cuvântul magic şi se arunca pe raza care îl readucea încetişor pe pământ. Eu sunt singurul care a moştenit secretul său şi nu l-am dezvăluit nimănui până astăzi; între noi fie vorba, eu n-am mai avut nevoie să-l folosesc de mult timp.

      - Domnul meu, aş vrea să vă rog să-mi spuneţi şi mie acest cuvânt şi să-mi daţi voie să-l împărtăşesc, dacă voi avea vreodată un prieten aflat la ananghie.
      Soţul se lăsă rugat multă vreme, spuse că vrea să doarmă, dar în final se lăsă convins să dezvăluie că secretul consta în a repeta de şapte ori cuvântul seïl . După aceasta îi ură soţiei sale noapte bună şi se prefăcu că sforăie.

      Hoţul, care nu pierduse un cuvânt din toată această discuţie, nu putu rezista dorinţei de a încerca el însuşi cuvântul magic. După ce repetă de 7 ori seïl, deschise braţele şi se aruncă, dar căzu pe pământ şi-şi rupse un şold.

      La zgomotul făcut de căderea sa, burghezul, prefăcându-se că se trezeşte, strigă cu un ton înspăimântat:

      - Cine e acolo?

      - Ah, domnule, răspunse neîndemânaticul, este un om pe care seïl nu l-a servit la fel de bine ca pe dumneavoastră!

      Şi aşa hoţul a fost prins şi predat judecătorilor.
               
                                                                                                  poveste populară din Europa

Mușcate

Un trandafir

„Omul cultivă o mie de trandafiri fără să găsească lucrul pe care îl caută, când de fapt l-ar putea găsi într-un singur trandafir.” Antoine de Saint Exupery

Hibiscus

Alexandru Mitru

       

Prozator român, autor de literatură pentru copii şi tineret. Numele adevărat este Alexandru Pârâianu.

        S-a născut la Craiova, la data de 16 noiembrie 1914, şi a murit la 19 decembrie 1989.

        Studii – Liceul „Carol I” şi apoi „Fraţii Buzeşti”din Craiova.

        Se înscrie la Facultatea de Ştiinţe, pe care o întrerupe în perioada 1933-1935 pentru satisfacerea stagiului militar, după care se înscrie la Facultatea de Litere şi Filozofie a Universităţii din Bucureşti (1936-1940).

        Debutează în proză în 1932 în paginile revistei „Ramuri”. Între 1947-1949 publică în revista „Naţiunea” iar între anii 1949-1954 în revista „Muncitorul Agricol”.

        Devine profesor la liceul „Gheorghe Lazăr” unde predă literatură română şi universală şi înfiinţează cenaclul literar „Luceafărul”.

        A fost membru corespondent al Academiei Germane de Literatură pentru Copii şi Tineret din Volkach şi membru de onoare al Bibliotecii Internaţionale pentru copii şi tineret UNESCO.

     Lucrări:

1932 – Păpuşa

1951 – Albumul de geografie

1951 – Povestea ielelor

1953 – Supărarea lui Dincă

1954 – Inima mamei

1954 – Copii muntelui de aur

1956 – În ţara legendelor

1956 – Poveşti cu tâlc

1956 – Trandafirul roşu

1957 – Basmele mării

1958 – Palatul de argint

1959 – Isprăvile viteazului Heracle

1961 – Poveşti despre Păcală

1961 – Alte poveşti cu tâlc

1960-1962 – Legendele Olimpului

1963 – Găina cu ouăle de aur

1963-1965 –Din marile legende ale lumii

1964 – Flori pentru Mihaela

1966 – Întoarcerea lui Neghiniţă

1967 – Săgeata căpitanului Ion

1969 – Sabia de foc

1970 – Luceafărul de ziuă

1971 – Domnul din Vladimiri

1974 – Bastonul cu mâner de argint

1975 – Poveşti despre păcală şi Tândală

1975 - Bucureştii în legende şi povestir

1976 – Acasă la Macedonski

 1976 – Nemaipomenitele aventuri ale lui Pinocchio, năzdrăvanul prichindel de lemn

1978 – Craiova în legende şi povestiri

1979 – Iaşii în legende şi povestiri

1979 – Legendă valahă

1981 – Cântecul Columnei

1981 – Dansez cu tine

1982 – Aradul în legende şi povestiri

1982 – Din rădăcini de legendă şi baladă

1985 – Călătoriile lui Făt- Frumos

1986 – Vântul suflă liber peste câmpuri

1987 – Lumini din vremuri

1989 – Căciula fermecată

1989 – Portretul dragostei

     Traduceri:

1959 – Sol, nota fugară de Ruth Lissai

1962 – Cum a ajuns lupul cântăreţ. Poveşti populare săseşti

1966 – Albina Maia şi aventurile ei de Waldemar Bonsels

1970 – Copii doamnei Gormsen de karin Michaelis

1975 – Spiriduşii pădurii de Hedi Hauser

Din grădina mea

Ziua copilului în Grădina Icoanei

Căpriţa, vaca, oaia şi leul

                                 

                                      Devălmăşia cu cei tari nu-i bună,
                                      Cum fabula de jos o să vă spună.


O vacă, o căpriţă şi o oaie tare blândă
S-au însoţit cu leul, în codru, pentru pândă.
Având noroc să prindă un cerb nespus de mare,
I l-au adus şi leul l-a împărţit în gheare
Spunând: "Întâia parte e-a mea, că-s leu. Şi, iarăşi,
Voi mi-o veţi da pe-a doua, că-s un viteaz tovarăş.
A treia îmi revine tot mie, ca mai tare.
Iar cine s-o atinge de-a patra... o să vadă!"
Şi-nşfăcă ticălosul fârtat întreaga pradă.
                                                                       
                                         Fedru

De Paşti

      

La toate lucarnele şi balcoanele

Au scos din cer îngerii icoanele

Şi-au aprins pe scări

Candele şi lumânări.

Oraşele de sus, în sărbătoare,

Au întins velniţe şi covoare,

Şi ard în potire

Mireasmă subţire.

Şi din toate ferestrele odată,

Mii şi sute de mii,

Heruvimii fac cu mâna bucălată

La somnoroşii copii.

                                         Tudor Arghezi

Coţofana

Descriere               

      Coţofana (Pica pica) este o pasăre de mărime medie (cu o lungime de aproximativ 50 cm), ce trăieşte în aproape orice regiune a  globului. Ca înfăţişare, este foarte apropiată de  cioară, cu care este înrudită, cu deosebirea că are nişte pene albe  care o fac uşor de recunoscut. 

   Deşi iniţial aceasta trăia numai în păduri, tăierea copacilor şi dezvoltarea urbana a determinat-o să se mute mai aproape de aşezările omeneşti. Există peste 15 specii diferite de coţofene ce sunt răspândite în Europa, Asia, o parte din Africa şi o parte din Australia. 

  

Comportament şi personalitate

     Coţofana  este cunoscută ca fiind o pasăre inteligentă, care simte apropierea pericolului. În ciuda lungimii mari a aripilor, coţofana nu poate zbura pe distanţe foarte mari. 

Îngrijire şi hrană

    Este o pasăre omnivoră. Se hrăneşte cu fructe, nuci, seminţe, insecte, ouă şi mamifere mici. Este o pasăre nedorită în gospodăriile oamenilor pentru că  fură ouăle şi chiar  puii de găină. 

 

Reproducere

    Coţofana îşi alege un partener pentru întreaga viaţă. Perioada ei de reproducere începe primăvara, timp în care îşi construieşte un cuib mare în copaci. La construirea cuibului participă ambii parteneri: masculul caută materiale (crenguţe, tulpini şi iarbă), iar femela îl construieşte, având grijă ca acesta să fie stabil, sigur şi confortabil. Femela va depune 5 până la 8 ouă. Perioada de incubaţie durează aproximativ 3 săptămâni,  iar puii vor fi capabili să zboare la vârsta de 3-4 săptămâni. 

 

Alte lucruri interesante

      În Europa, coţofana are repuaţia de hoaţă. Se spune că aceasta este atrasă de bijuteriile doamnelor, obiectele din plastic şi chiar ştergătoarele automobilelor. Coţofana deseori ia aceste obiecte şi le ţine în adăpostul său. 

    Coţofana se numără printre puţinele vieţuitoare care se recunosc pe sine dacă se văd in oglindă.

Prădători

     Prădătorii naturali ai coţofenei sunt câinii, vulpile şi pisicile, ulii şi şoimii. 

Semne de primăvară

Muguri