Un hoţ vroia să dea lovitura unui burghez din oraşul său, un om foarte bogat. Pentru a-şi aduce planul la îndeplinire, se urcă pe acoperiş şi aşteptă momentul în care toţi ai casei ar fi adormit, pentru a se putea strecura fără grijă în casă. Dar stăpânul casei, care doar moţăia, îl zări la lumina lunii. Şi cum era suficient de viclean, se hotărî să-i dea o lecţie.
-Ascultă, îi
spuse el în şoaptă soţiei, întreabă-mă prin ce mijloc mi-am dobândit averea. Eu
am să fac nazuri şi nu voi vrea să-ţi spun; dar tu să insişti şi să nu mă laşi să mă odihnesc până n-am să-ţi
dezvălui secretul. Ai însă grijă să vorbeşti cât de tare poţi.
Femeia, fără a se întreba ce pune la cale soţul său, îi puse întrebarea cerută. El îi răspunse
pe un ton misterios că acesta era secretul lui şi că nu trebuie să o intereseze
pe ea cum şi-a dobândit el averea. Dar ea
îi puse din nou întrebarea, aşa cum o sfătuise. El, se prefăcea mereu
rezervat. Ea îl presă însă aşa de tare, că aparent el cedă rugăminţilor ei şi
îi dezvălui secretul: îi spuse că a fost hoţ şi că a dat peste el un noroc
foarte mare.
- Cum, domnule,
aţi fost hoţ şi nu aţi fost niciodată prins?
- Asta pentru că
am avut un profesor abil, un profesor cum nu a mai existat pe lumea asta. Nu fura
decât noaptea, dar cu ajutorul unor cuvinte magice, al căror secret nu-l ştia
decât el, era sigur că poate fura fără a risca să fie prins. Vroia să intre
într-un anumit loc?Nimic mai uşor! Nu făcea altceva decât să pronunţe de şapte ori în faţa lunii
cuvântul misterios şi o rază a acestui astru se desprindea, el se urca pe ea şi
dintr-o dată se trezea pe acoperiş, pentru că intra mereu numai pe acoperiş.
Vroia să coboare? Repeta cuvântul magic şi se arunca pe raza care îl readucea
încetişor pe pământ. Eu sunt singurul care a moştenit secretul său şi nu l-am dezvăluit nimănui până astăzi; între
noi fie vorba, eu n-am mai avut nevoie să-l folosesc de mult timp.
- Domnul meu, aş vrea să vă rog să-mi spuneţi şi mie acest cuvânt şi să-mi daţi voie să-l împărtăşesc, dacă voi avea vreodată un prieten aflat la ananghie.
Soţul se lăsă rugat multă vreme, spuse că vrea să doarmă, dar în final se lăsă convins să dezvăluie că secretul consta în a repeta de şapte ori cuvântul seïl . După aceasta îi ură soţiei sale noapte bună şi se prefăcu că sforăie.
Soţul se lăsă rugat multă vreme, spuse că vrea să doarmă, dar în final se lăsă convins să dezvăluie că secretul consta în a repeta de şapte ori cuvântul seïl . După aceasta îi ură soţiei sale noapte bună şi se prefăcu că sforăie.
Hoţul, care nu pierduse un cuvânt din toată această discuţie, nu putu
rezista dorinţei de a încerca el însuşi cuvântul magic. După ce repetă de 7 ori
seïl, deschise braţele şi se aruncă, dar căzu pe pământ
şi-şi rupse un şold.
La zgomotul făcut de căderea sa, burghezul, prefăcându-se că se trezeşte,
strigă cu un ton înspăimântat:
- Cine e acolo?
- Ah, domnule, răspunse neîndemânaticul, este un om pe care seïl nu l-a servit la fel de
bine ca pe dumneavoastră!
Şi aşa hoţul a fost prins şi predat judecătorilor.poveste populară din Europa
